Ozonoterapia in tratarea dibetului

Daca suferiti deja de diabet, trebuie sa intelegeti ca este o boala care se hraneste cu ignoranta pacientului. De-a lungul timpului presara mici semne peste tot, pana cand, fara durere, va aduce pe un drum extrem de abrupt catre invaliditate si, eventual, deces.

Diabetul, in sine, este periculos doar prin consecintele glicemiei crescute. Insa cu insulina sau cu pastile, acesta poate fi tinut in frau. Dar complicatiile diabetului, pe termen mediu si lung, sunt cele de care trebuie sa ne ingrijim cu maxima atentie! Atunci cand nivelul de glucoza din sange se mentine crescut pe perioade lungi, nervii si vasele sangvine ajung sa se degradeze, putin cate putin, pana cand se ajunge la polineuropatii (dintre care, afectarea nervului optic reprezinta cea mai frecventa cauza de diminuare a vederii , pana la orbire, in cazul a 85% dintre pacienti), arteriopatii, insuficienta renala si ulceratii ale gambelor care nu raspund la tratamentul obisnuit, putand duce pana la amputatie.  Vasele de sange care sunt afectate cel mai frecvent, sunt situate la nivelul inimii, creierului si rinichilor. Cum diabeticii tolereaza extrem de prost orice infectie survenita, cel mai frecvent apar si “complicatii ale complicatiilor”, in cazul unor infectii la nivelul tegumentelor, ale aparatului respitor, sau ale tractului urinar.

Succesul ozonoterapiei in lupta cu diabetul este dat de faptul ca tinteste atat cauza principala (hiperglicemia), dar si efectele secundare ale diabetului, in acelasi timp. Medicina conventionala, cand se confrunta cu complicatii intr-un stadiu avansat, propune scheme de tratament medicamentos, care uneori nu dau rezultatele scontate, tocmai pentru ca pana si mecanismul prin care ar trebui sa actioneze a fost deja compromis de boala.  De aceea, un “efect secundar”, dar extrem de benefic, al terapiei cu ozon este ca pe masura ce vindeca tesuturile afectate, le protejeaza si le intareste si pe cele sanatoase, crescand raspunsul organismului la terapiile conventionale. In vreme ce unii pacienti dezvolta complicatii extrem de devreme, iar altii nu ajung niciodata intr-un asemenea stadiu, cei mai multi sunt expusi pe termen lung acestui risc, manifestand urmari severe in decurs de 15-20 de ani de la aparitia primelor semne ale bolii.

Metode de tratament cu ozon

Principala metoda de tratament cu ozon este reprezentata de autohemotransfuzia majora: se colecteaza  intre 70 si 120 de mililitri de sange venos intr-un recipient steril, vidat si apoi se amesteca cu o cantitate similara de ozon. Concentratia se stabileste de medic. Amestecul realizat se reinjecteaza prin intermediul unei perfuzii, intr-un interval de 20-30 de minute. Autohemoterapia majora creste glicoliza aeroba din celule, provocand scaderea glicemiei si, pe termen lung, duce la scaderea dozelor de insulina sau de antidiabetice orale necesare. De asemenea, ozonul creste oxigenarea locala prin mai multe mecanisme. Direct, prin scindarea moleculei intr-o molecula de ozon si un radical liber (care se combina cu alt radical generand in cascada inca o molecula), dar si indirect prin actiunea asupra eritrocitelor, prin cresterea 2,3 difosfogliceratului, crescand gradul de eliberare a oxigenului in tesuturi din oxihemoglobina.  Cum o problema majora pentru diabetici este tocmai faptul ca oxigenul nu mai este eliberat din eritrocite in tesuturi, provocand hipoxie marcata in timp,  ozonoterapia actioneaza exact pe cauza principala a tuturor complicatiilor. Crescand oxigenarea tisulara, este determinata formarea de vase de sange noi care sa irige teritoriile afectate de arteriopatie. Cu rol de antiagregant plachetar, ozonul contribuie la reducerea riscurilor cardiovasculare la care sunt expusi pacientii.  Reducerea nivelului de colesterol si de trigliceride pe parcursul terapiei produce, de fapt, o scadere a factorilor de risc si prelungeste durata de viata.

Totusi, cele mai spectaculoase efecte ale ozonoterapiei in cazul pacientilor diabetici se intalnesc la cei care se prezinta la medic cu ulceratii impresionante la nivelul gambei. De multe ori aflati la un pas de amputare a ambelor picioare, acestia ajung in cabinetul de ozonoterapie dupa ce au incercat toate metodele posibile de tratament, sau dupa ce chirugii le-au spus ca nu mai au nicio sansa sa salveze piciorul. In aceste cazuril, pe langa autohemoterapie se practica si administrarea locala de ozon.

Practic, mai intai se curata plaga de resturile de tesut mort, pana cand tot ce ramane este tesut viabil, neafectat de infectie. Piciorul se spala cu apa ozonizata si se introduce intr-un sac special. In interiorul sacului se infuzeaza ozon la o concentratie ridicata pentru a obtine un efect direct antibacterian si antifungic, bazat pe proprietatile sale oxidative.  In autohemotransfuzii, deoarece dorim un alt tip de efect, vom folosi pentru acest tip de pacienti, o concentratie mult mai redusa. Tratamentul cu ozon este individualizat in functie de stadiul bolii fiecarui pacient si de toleranta pe care o manifesta. Daca ozonul aplicat local in saci are menirea de a igieniza ulcerul, de a il vindeca din exterior, ozonul introdus prin autohemotransfuzie isi va produce efectele din interiorul organismului. El va contribui la formarea de noi vase de sange, la imbunatatirea oxigenarii si , pe cale de consecinta, la regenerarea tisulara.  Dupa  cel putin 5-6 sedinte, incep sa se vada primele rezultate. Durata terapiei se stabileste in functie de raspunsul individual al fiecarui pacient la tratamentul administrat.